Pe bolta cerului senin se văd sclipiri de moarte
Și lacrimi multe s-au vărsat, dar cine sa le poarte?
Cine să cânte cu amar un ultim și duios elogiu
Pentru o lume ce s-a stins la sunet de-orologiu?
……………………………………………………………………………
Și în zadar încerc să sfâșii cu dinții inima-mi de piatră
Când trupu-i rob și în declin, iar mintea-mi idolatră
În prosternare vin Stăpâne și plâng „TE ROG MĂ IARTĂ”
De trâmbiță să fiu sculat, să zbor cu „MAREA GLOATĂ”!